Rezumat: În secolul al XVIII-lea s-au înregistrat importante modificări în Europa, în domeniile politic, cultural sau economic, care nu puteau exclude dezvoltarea şi modernizarea învăţământului. Activitatea unor filosofi şi educatori proeminenţi, precum J.J. Rousseau, Im. Kant sau chiar J.H. Pestalozzi, a contribuit în mod substanţial la deschiderea de noi direcţii în gândirea şi activitatea socială. În contextul dezvoltării mijloacelor de producţie şi a comerţului, a existat o dezvoltare semnificativă a vieţii sociale, care a condus implicit la o mai mare preocupare pentru dezvoltarea învăţământului, la nivel instituţional şi teoretic. Curentele europene favorabile dezvoltării sociale prin extinderea reţelei şcolare şi introducerea de discipline şi metode noi de predare au avut un sprijin semnificativ şi în Ţările Române, între profesori sau teologi cu preocupări pedagogice.Paradigmatic pentru începuturile şcolii româneşti, Iosif Moesiodax, teolog şi profesor, este persoana de care se leagă un efort major de modernizare a educaţiei, mai cu seamă în Moldova. Prin activitatea sa, Iosif Moesiodax se dovedeşte un teoretician remarcabil, dar şi un bun practician. A urmat studii la şcoli monahale importante şi la universităţi celebre unde a cunoscut cele mai noi modele teoretice ale vremii. Scrierile sale arată modul în care a reuşit să pună într-o lumină nouă, care a fost şi în armonie cu vocaţia sa monahală, principiile, finalitatea, strategiile de predare promovate de noile tendinţele europene din învăţământ. Pentru Moesiodax, educaţia este un drept şi o oportunitate pe care Dumnezeu o oferă celor care se educă, dar şi profesorilor.
Cuvinte cheie: pedagogie, iluminare, sisteme de educaţie, Iosif Moesiodax, modernizarea educaţiei.
Altarul Reîntregirii, Nr. 3/2009, pp. 247-262 [Read full text on CEEOL database]
