Altarul Reîntregirii

Arhiepiscopia Alba Iuliei, România
logo

The Altar of the Reunification

Orthodox Archdiocese of Alba Iulia, Romania

Pentru autori

R O M Â N I A

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

RO – 510.207, Alba Iulia, Bd. „1 Decembrie 1918” Nr.13; Tel/fax. 0258.835.901; www.fto.ro, email: teologialba@yahoo.com

METODOLOGIA REDACTĂRII UNUI ARTICOL/STUDIU ȘTIINȚIFIC

ORIGINALITATE ȘI RESPONSABILITATE

Altarul Reîntregirii este o revistă ştiinţifică tri-anuală în care sunt publicate studii, cercetări şi articole ştiinţifice din domeniul teologiei, religiei, istoriei, filologiei, sociologiei etc. Redacţia AR publică cu prioritate studiile originale, care n-au mai fost publicate în altă parte şi care dovedesc o ridicată notă de originalitate şi noutate. Redacţia AR nu încurajează decât polemicile ştiinţifice, constructive ştiinţific şi bine argumentate, recomandând autorilor evitarea unor polemici sau dispute personale. Prin trimiterea unui articol redacţiei AR, autorii înţeleg că îşi asumă deplina responsabilitate pentru ideile şi conţinuturile exprimate, care nu reprezintă în niciun fel poziţia oficială a Redacţiei AR, a Facultăţii de Teologie ori a Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia.

ALEGEREA, DOCUMENTAREA ŞI REDACTAREA LUCRĂRII

I. STRUCTURA ARTICOLULUI/STUDIULUI

  1. Lista abrevierilor (opţional) trebuie să reflecte abrevierile utilizate frecvent de autor pe parcursul articolului/studiului.
  2. Introducerea (minim ½ p.) are rolul de a informa pe cititor despre conţinutul şi obiectivele articolului/studiului.
  3. Conţinutul lucrării (12-15 p., maxim 40.000 de caractere) se referă la capitolele, paragrafele şi subparagrafele care alcătuiesc articolul/studiul, structurate într-o înlănţuire logică, fără a transforma textul într-o colecţie de citate. Numărul de unităţi (capitole/paragrafe/subparagrafe) nu trebuie să fie exagerat, iar împărţirea pe unităţi nu trebuie să fie întâmplătoare, ci să reflecte în mod unitar conţinutul temei abordate.
  4. Concluziile (1-2 p.) conţin prezentarea succintă a principalelor rezultate obţinute în cadrul articolului/studiului, urmărindu-se dacă ipoteza de lucru a fost sau nu confirmată (există şi concluzii negative); vor fi menţionate şi eventuale probleme rămase deschise, precum şi propuneri privind potenţialele direcţii viitoare de cercetare legate de tema abordată. Se recomandă punctarea aspectelor originale, a avantajelor şi limitelor soluţiilor oferite.
  5. Anexele reprezintă o parte opţională a articolului/studiului, care vine să completeze, de obicei, partea aplicativă existentă în cadrul capitolelor, conţinând tabele, imagini, coduri sursă etc.
  6. Bibliografia conţine lista tuturor surselor de informaţie utilizate de către autor pentru elaborarea articolului/studiului. Credibilitatea unui articol/studiu este strâns legată de aceste referinţe bibliografice, care arată cât este de informat şi de avizat este autorul cu privire la actualitatea şi necesitatea lucrării pe care o prezintă.

II. REDACTAREA ARTICOLULUI/STUDIULUI

  1. Norme generale
  • Materialele trimise spre publicare vor fi redactate în Times New Roman, caracter de 12, cu diacritice, iar notele de subsol cu caracter de 10. Articolele/studiile vor fi însoţite obligatoriu (inclusiv cele redactate în limba engleză) de un rezumat în engleza (300-500 cuvinte/aproximativ 15 rânduri), precum şi de un set de cuvinte-cheie (keywords). 
  • Titlul articolului/studiului va fi prezentat în limba engleză şi va fi însoţit de o variantă scurtă publicabilă în colontitlu (50 de caractere). Articolul/studiul care conține cuvinte în alfabet non-latin (greacă, chirilică, ebraică, arabă etc.) va fi însoţit de un fişier ce va conţine fontul folosit.
  • Textele redactate în limba greacă, ebraică, slavonă sau altele decât cele din familia romanică vor fi însoţite de fişierul cu programul de scriere folosit şi fontul aferent. Ne rezervăm dreptul de a nu publica materialele care nu corespund normelor privind redactarea ştiinţifică sau care au un conţinut irelevant pentru cercetarea ştiinţifică.
  • Articolele şi studiile publicate în revista ştiinţifică Altarul Reîntregirii sunt protejate de normele legale în vigoare privind drepturile de autor. Materialele pot fi reproduse numai în scopuri non-comerciale, cu destinaţie educaţională sau ştiinţifică. Pentru orice alte scopuri, reproducerea materialelor se poate face numai cu permisiunea scrisă a redacţiei ori a terţilor care au primit cesiunea dreptului de distribuţie. Autorii înţeleg că pentru publicarea oricăror materiale care nu le aparţin (părţi din lucrări, texte, imagini, grafice, partituri, tabele etc.) au obligaţia morală de a obţine drepturile de publicare de la autorul acestora şi a le cesiona redacţiei AR.
  • Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru eventualele încălcări ale legii. Pentru autorii non-englezi, textele vor fi corectate (contra cost) de către o persoană agreată de către redacţia AR.
  1. Formatări
  • Formatare pagină: A4; # aliniamente: 3 cm, stânga, 2 cm, jos, 2, cm sus, 2, cm dreapta; portret; # margini non oglindă;
  • Formatare paragrafe: # corp de literă: Times New Roman; 12 puncte pentru text, 10 puncte pentru notele de subsol; # alinierea: stânga-dreapta (Justified); # spaţierea: 1,5 rânduri (înainte şi după titlurile capitolelor se lasă două spaţii albe; înainte şi după titlurile subcapitolelor câte un spaţiu); # alinierea paragrafelor noi: la 1,25 cm (Paragraph – Indentation – Special – First line: by 1.25 cm);
  • Titluri şi subtitluri: # Titlurile capitolelor: redactate cu majuscule, aldin (bold) TmsNR 14, poziţionate centrat, # Titlurile subcapitolelor: redactate cu minuscule, aldin (bold), TmsNR 12, aliniate la 1,25 cm; Titlurile subcapitolelor de rangul 2, 3 etc.: redactate cu  minuscule, înclinat (italic), TmsNR 12, aliniat stânga şi numerotate listă ierarhizată (1.1. xxx; 1.2. xxxxxx; 1.3.: xxxx; 1.3.1. xxxxxxx; 1.3.2. xxxxxx; 1.3.2.1 xxxxxx etc.). În dispunerea titlurilor şi subtitlurilor mai lungi se va avea în vedere păstrarea unor unităţi verbale în fiecare rând.
  • Citatele se marchează numai prin ghilimele. Pentru evidenţierea citatelor se vor folosi ghilimele româneşti („…”). În situaţia unor citate în citate se respectă următoarea regulă: „… «…» …”. Ghilimelele englezeşti (“…”) sau franţuzeşti («…») pot fi folosite numai în textele redactate în limba respectivă. Citatele mai mari de cinci rânduri vor fi retrase cu 1 cm. de la margine şi vor fi separate de textul de bază printr-un rând pauză, atât înainte cât şi după. În cazul în care anumite citate fragmentează prea mult lucrarea, acestea pot fi trecute în notele de subsol şi au rolul de a completa şi clarifica afirmaţiile din textul de bază. În general se recomandă ca citarea surselor principale să fie făcută direct din volumele colecţiilor consacrate ori a traducerilor recunoscute a acestora (PG, PL, SC, PSB etc.) şi NU prin intermediul unor autori moderni (PG, apud D. Stăniloae…).
  1. Notele de subsol şi trimiterile bibliografice
  • Împreună cu lista referințelor bibliografice (Bibliografia), notele şi trimiterile bibliografice formează aparatul critic al lucrării. Cu unele excepții, indicele notei se așează la umărul cuvântului, înaintea semnului de punctuație. Acestea se notează continuu şi se așază în subsolul paginii, nu la sfârșitul lucrării. Notele şi trimiterile bibliografice se trec numai în subsolul paginii, în ordinea în care apar în text, şi se numerotează cu cifre arabe. Sfârşitul fiecărei note sau trimiteri bibliografice se termină cu punct (.).
  • Notele de subsol sunt explicaţii sau comentarii ale unor afirmaţii furnizate în textul de bază. Fiind informaţii secundare sau excursuri, ele sunt plasate în subsolul paginii pentru a nu întrerupe cursivitatea lecturii şi a ideilor. Desigur, notele pot conţine şi trimiteri la bibliografia din care a fost extrasă informația cu caracter secundar, tocmai menţionată.
  • Trimiterile bibliografice sunt indicaţii cu privire la identificarea locurilor din lucrările folosite de autor pentru extragerea informațiilor sau a argumentelor folosite în textul de bază.
  • Succesiunea informaţiilor într-o trimitere bibliografică: Prenumele  şi Numele autorului / autorilor sau ale coordonatorului de volum (ed./eds.),  Titlul  şi subtitlul operei, numărul volumului, dacă este cazul, (+ Titlul colecţiei, dacă  există), traducătorul şi alte indicaţii (cum ar fi: realizatorul studiului introductiv, al indicilor şi notelor etc.), locul publicării sau sine loco (s.l.), Editura (Editura Numele editurii), data editării sau sine anno (s.a.), pagina sau paginile (p.) de unde a fost preluat citatul/ideea. Opţional, titlurile lucrărilor în limbi străine pot fi traduse şi plasate între paranteze drepte [ ___ ], după titlul original. Pentru sursele patristice, din colecţii cu valoare internaţională (Migne, Sources Chretienne etc.), este necesară şi menționarea coloanei/coloanelor.

(Exemple)

Leonid Uspensky, Teologia icoanei [Théologie de l’icône], trad. Teodor Baconski, Bucureşti, Editura Anastasia, 2004, p. 98.

Clement Alexandrinul, Pedagogul, PG (Patrologia Graeaca editată de J. P. Migne) vol. VIII, col. 156 C şi 633 B [trad. D. Fecioru în PSB vol. 4, Bucureşti, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1982].

  • Citarea unui studiu/articol dintr-o publicaţie periodică: Prenumele  şi Numele autorului/autorilor „Titlul  şi subtitlul articolului/studiului”, (scris cu regular, între ghilimele), în Numele revistei (cu italic, fără ghilimele), numărul fascicolului/anul calendaristic şi numărul paginii/-lor de la care s-a preluat citatul.

Ene Branişte, „Liturghia Darurilor mai Înainte Sfinţite, în Studii Teologice, 3-4/1958, p. 176-192.

  • Citarea unui studiu, a unui capitol/secţiuni dintr-un volum colectiv (de ex. proceeding-uri ale unor sesiuni ştiinţifice, volume ale unor sesiuni ştiinţifice, volume de studii etc.); după menţionarea cu exactitate a autorului şi a titlului lucrării vor fi indicate infomaţii cu privire la denumirea volumului şi a manifestării ştiinţifice, locul publicării, editură, an, pagini.

Ovidiu Pecican, „Penurie şi izolaţionism versus dezvoltare şi deschidere”, în Spiritualitate şi consumism în Europa unită, [referatele Simpozionului Internaţional „Spiritualitate şi consumism în Europa unită”, organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, 26-27 aprilie 2004], Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2004, p. 25.

  • Sursele electronice se citează menţionându-se autorul, titlul documentului, adresa electronică exactă şi data consultării.

Institutul Naţional de Statistică: Populația stabilă după principalele religii la recensământul din anul 2011 – rezultate preliminare (Tabelul 8), disponibil la http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2012/08/TS8.pdf (accesat la data de 15.02.2017).

Neagoe Basarab, Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie (ediţie electronică), Bucureşti-Chişinău, Editura Litera, p. 28, disponibil la http://tineretulortodox.md/wp-content/uploads/2011/03/ neagoe-invataturile.pdf (accesat la data de 6.03.2017).

  • În cazul unor cărţi, volume, publicații postate în spațiul virtual ca fotocopii sau format PDF (a căror formă şi paginaţie este identică cu originalul), citarea bazei de date sau a sursei electronice este inutilă.
  1. Regulile de folosire a termenilor Idem, Ibidem, op. cit., apud şi cf. în notele de subsol
  • Idem este un pronume latin care înseamnă „acelaşi” şi înlocuieşte numele autorului. Este utilizat cu litere cursive în referinţe (note de subsol sau lista bibliografică) atunci când se citează o altă lucrare a autorului citat în nota precedentă.
  • Ibidem este un adverb latin care se traduce prin „tot acolo”. Acest termen se foloseşte atunci când facem trimitere la lucrarea citată în nota precedentă. Spre deosebire de Idem, acest termen se scrie numai cu caractere cursive: Ibidem. În limba română nu se utilizează prescurtarea Ibid., specifică limbii engleze. Este total exclusă folosirea lui Ibidem atunci când în nota anterioară sunt citate mai multe lucrări.
  • Folosirea titlurilor abreviate exclude necesitatea utilizării formulei op. cit. (opus citatum, adică „opera citată”), folosită pentru citarea aceleiaşi lucrări (întotdeauna ultima) a unui autor menţionat într-o notă anterioară (însă nu în cea imediat anterioară, situaţie pentru care folosim Ibidem). În general se întrebuinţează când în lucrare, autorul respectiv nu este citat decât cu o singură lucrare. Din acest motiv este exclusă utilizarea acestui mod depăşit de citare.
  • Apud este o prepoziţie latină care înseamnă „după” sau „la”, cu sensul de „preluat de la”. Se utilizează în cazul citării indirecte a unei surse sau lucrări, prin preluare de la un alt autor, după formula: autorul şi titlul preluat, anul apariţiei, locul apariţiei, pagina, apud autorul şi titlul utilizat, anul apariţiei, locul apariţiei, pagina.
  • Cf. este prescurtarea lat. confer, care provine din verbul confero = „a compara”. Se utilizează pentru aface trimitere la un alt loc sau la alte locuri din surse, ori la alte puncte de vedere decât cele ale autorului citat anterior (asemănătoare sau diferite).

Pentru exemplificare, redăm o succesiune de trimiteri bibliografice (1-6; 10-13), de note  (7-9) şi de surse WEB (14-15):

  1. Leonid Uspensky, Teologia icoanei, trad. Teodor Baconski, Bucureşti, Editura Anastasia, 2004, p. 98.
  2. Ibidem, p. 6. [adică: Leonid Uspensky, Teologia icoanei, trad. Teodor Baconski, Bucureşti, Editura Anastasia, 2004, p. 6.]
  3. Alexandru Ciorănescu, Viitorul trecutului. Utopie şi literatură, trad. Ileana Cantuniari, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1996, p. 222.
  4. Nicolae Breban, Riscul în cultură, Iaşi, Editiura Polirom, 1997, p. 15.
  5. Ene Branişte, „Liturghia Darurilor mai Înainte Sfinţite”, în Studii Teologice, 3-4/1958, p. 176-192.
  6. Idem [adică Ene Branişte], Liturgica generală, Bucureşti, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1982, p. 85.
  7. Aspecte legate de problematica dezvoltării personalităţii copiilor şcolari se regăsesc în diverse lucrări de specialitate. Din motive explicabile, cele apărute înainte de anul 1989 nu tratează aspectele duhovniceşti ale creşterii şi educării copilului.
  8. Detalii privind relaţia şi mecanismele create între icoană şi cuvântul liturgic pot fi aprofundate în lucrarea lui Dumitru A. Vanca, Icoană şi Cateheză, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2005. A se vedea mai cu seamă capitolele Cunoaşterea prin cuvânt şi prin imagine (p. 40-68) şi Analogie şi complementaritate (p. 169-192).
  9. Linia aceasta cu privire la modul de înţelegere a imaginilor sfinte, radical diferită de cea a răsăritenilor, se datorează mai cu seamă teologilor franci care – traducând şi analizând documentele Sinodului VII Ecumenic (Niceea, 787) – au alcătuit un text cunoscut sub numele Libri Carolini. Aceştia, deşi nu resping hotărârile sinodului, par să justifice icoana doar în funcţie de atributul său didactic, istoric şi estetic, neglijând în special funcţia sa liturgic-sacramentală. (cf. „Libri Carolini”, în Catholic Encyclopedia, disponibil la http://www.newadvent.org/cathen/03371b.htm (accesat la data de 18.02.2017).
  10. Leonid Uspensky, op. cit., p. 247.
  11. Emil Cioran, Istorie şi utopie, Bucureşti, Editura Humanitas, 1992, p. 48.
  12. Feodor M. Dostoievski, Crimă şi pedeapsă, trad. Ş. Velisar Teodoreanu şi I. Dumbravă, aparatul critic de Ion Ianoşi, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1981, p. 626.
  13. Leonid Uspensky, op. cit., p. 225.
  14. Concluziile Sfântului Sinod cu privire la desfășurarea și hotărârile Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din Creta (16-26 iunie 2016), disponibil la http://basilica.ro/concluziile-sfantului-sinod-cu-privire-la-desfasurarea-si-hotararile-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe-din-creta-16-26-iunie-2016/ (accesat la data de 18.02.2017).
  15. Recensământul populației şi locuințelor 2002, disponibil la http://www.insse.ro/cms/files/RPL2002INS/index_rpl2002.htm (accesat la data de 15.02.2016).

III. LISTA BIBLIOGRAFICĂ (lista generală a referinţelor bibliografice)

Este lista tuturor lucrărilor folosite în cadrul tezei, pe care autorul le-a utilizat în documentare şi în construirea conceptelor, ideilor sau argumentelor. Uneori se impune ca lista să fie lărgită chiar şi cu lucrările din care nu au fost extrase citate, dar care i-au folosit autorului pentru înţelegerea temei abordate. Pentru onestitate şi identificare a surselor folosite este nevoie ca fiecare intrare să conţină toate informaţiile despre autor şi lucrare aşa cum apar pe foaia de titlu.

1. Reguli generale privind alcăturea listei referinţelor bibliografice:

  • Lista referinţelor bibliografice se plasează la sfârşitul lucrării, în ordinea alfabetică a numelor autorilor, fără titlurile academice sau profesionale, numerotată cu cifre arabe, aşezată înaintea anexelor (vezi mai jos Exemplu de listă a referinţelor bibliografice);
  • În cazul sfinţilor, apelativul „Sfântul” va fi pus înaintea numelui, şi nu după, (e.g., Sfântul Ioan Gură de Aur,  Omilii la …, şi nu: Ioan Gură de Aur, Sfântul, Omilii la …, ), iar referinţa bibliografică va fi plasată la litera „I” din listă, în funcţie de prenumele Ioan);
  • În conformitate cu normele Academiei Române, succesiunea informațiilor este următoarea: Numele autorului, Prenumele, Titlul lucrării (scris cu italic), volumul, localitatea, editura, anul. Pentru un volum cu până la trei autori, succesiunea numelor va fi separată de bara oblică (/), dar în situația în care sunt mai mult de trei autori (sau neprecizat în pagina de titlu), se va menţiona primul autor urmat de expresia „et alii, urmat de titlul cărții și de celelalte referințe bibliografice.
  • Numele editorilor va fi menţionat înaintea titlului lucrării. Pentru situaţia cu mai mult de trei editori/coordonatori, vezi supra.
  • Pentru lucrările traduse în limba română sau cele cu studiu introductiv, prefaţă etc., după titlul lucrării şi numărul volumului se vor specifica numele traducătorului şi al celui care a făcut studiul introductiv, prefaţa etc., în ordinea în care apar în lucrarea respectivă.
  • Pentru un studiu sau o publicaţie apărută în periodice se trec: Numele autorului, Prenumele, „Titlul articolului” (regular şi între ghilimele), în Numele publicaţiei (italic), numărul/anul calendaristic, paginile.

Toroczkai, Ciprian Iulian, „Rolul diaconiţelor şi problema hirotoniei femeii”, în Revista Teologică, 3/2011, p. 183-193.

Exemplu de listă a referinţelor bibiografice:

BIBLIOGRAFIE

(sau Listă bibliografică sau Listă a referinţelor bibliografice)

A. IZVOARE/SURSE

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură (Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod), Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2001.
  2. *** Ceaslov, Sibiu, 1985.
  3. *** Evanghelia, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1895.
  4. Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua [col. PSB, vol. 80], trad., introducere şi note de Dumitru Stăniloae, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1983.

B. DICŢIONARE, ENCICLOPEDII, MANUALE

  1. *** (The) Catholic Encyclopedia. An International Work of Reference, Robert Appleton Company, New York, 1913 sq.
  1. Branişte, Ene / Branişte, Ecaterina, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Caransebeş, Editura Diecezană, 2001.
  2. Branişte, Ene, Liturgica specială (manual pentru institutele teologice), Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1985.
  3. Leclercq, Henry / Cabrol, Fernand (eds.), Dictionnaire d’archéologie chrétienne et de liturgie, Paris, 1907 sq.

C. LITERATURA SECUNDARĂ

Monografii

  1. Schonborn, Cristoph, Icoana lui Hristos, trad. Vasile Răducă, Bucureşti, Editura Anastasia, 1996.
  1. Uspensky, Leonid, Teologia icoanei, trad. Teodor Baconski, Bucureşti, Editura Anastasia, 2004.

Studii şi articole

  1. Branişte, Ene, „Liturghia Darurilor mai Înainte Sfinţite”, în Studii Teologice , 3-4/1958, p. 176-192.
  1. Breban, Nicolae, Riscul în cultură, Iaşi, Editura Polirom, 1997.
  2. *** Cinstirea Sfintelor Icoane în Ortodoxie. Retrospectivă istorică, momente cruciale de stabilire a teologiei icoanei şi de criză majoră, [Sesiunea anuală a Comisiei Române de Studiu şi Istoria Creştinismului. Centrul Social-Cultural „Sfântul Paisie de la Neamţ”, 13-15 septembrie, 2007, Mănăstirea Neamţ], Editura Trinitas, Iaşi, 2008.
  3. Cioran, Emil, Istorie şi utopie, Bucureşti, Editura Humanitas, 1992.
  4. Dostoievski, Feodor M., Crimă şi pedeapsă, trad. Ş. Velisar Teodoreanu şi I. Dumbravă, aparatul critic de Ion Ianoşi, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1981.
  5. Noica, Rafail, Cultura duhului, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2002.
  6. *** Spiritualitate şi consumism în Europa unită, [Referatele Simpozionului Internaţional „Spiritualitate şi consumism în Europa unită”, organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia (26-27 aprilie 2004), Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2004. [acest volum va figura în lista bibliografică la litera S]
  7. Uspensky, Leonid, et alii, Ce este icoana?, trad. Vasile Manea, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2005.

D. SURSE WEB

  1. The Apostolic Biblie, Hardback ed., disponibil la http://biblehub.com (accesat la data de 15.02.2017). [apare la litera B]
  1. Concluziile Sfântului Sinod cu privire la desfășurarea și hotărârile Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din Creta (16-26 iunie 2016), disponibil la http://basilica.ro/concluziile-sfantului-sinod-cu-privire-la-desfasurarea-si-hotararile-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe-din-creta-16-26-iunie-2016/ (accesat la data de 18.02.2017).
  2. Institutul Naţional de Statistică, Recensământul populației şi locuințelor 2002, disponibil la http://www.insse.ro/cms/files/RPL2002INS/index_rpl2002.htm (accesat la data de 15.02.2016).

IV. ANEXELE, TABELELE ŞI REPRODUCERILE (IMAGINILE)

1. Anexele se numerotează crescător, pentru toată lucrarea (Anexa 1, Anexa 2 etc.) şi se recomandă adăugarea unui titlu descriptiv (e.g., Anexa 1: Lista mitropoliților din Țara Românească). La fiecare anexă se va face apel cel puţin o dată pe parcursul articolului/studiului. Înaintea setului de anexe, se pune o pagină de gardă a anexelor, care conţine doar menţiunea ANEXE, centrată, la mijlocul paginii, scrisă cu fontul TmsNR, 20, bold.

2. Tabelele, imaginile şi figurile (imagini, diagrame, grafice, capturi de ecran etc.) vor conţine un număr (ierarhic) şi un titlu descriptiv (e.g., Foto 1: Maica Domnului – Odigitria, sec. XIV, Mănăstirea Dintr-un Lemn). Dacă este cazul, în text figurile şi tabelele trebuie inserate în tabel, centrat. Se recomandă evitarea plasării figurilor sau a tabelelor înainte de prima lor menţionare în text. Trimiterile vor fi marcate în textul de bază: Anexa 1, sau: fig. 3-6 şi Tabelul 4 (scris normal); Tabelele, figurile şi fotografiile trebuie însoţite de legendă (e.g. Tabelul 4: Lista icoanelor praznicare din Colecţia Arhiepiscopiei Alba Iulia sau Tabelul 12: Ponderea populaţiei municipiului Alba Iulia, după confesiuni).

PRECIZĂRI PRIVIND ETICA CERCETĂRII

ȘI PREVENIREA PLAGIATULUI

Studiile/articolele trebuie să fie originale, să respecte aspectele legate de proprietatea intelectuală şi regulile antiplagiat. Se consideră plagiat însuşirea, copierea totală sau parţială a ideilor, operelor altei persoane prezentându-le drept creaţii personale; comiterea unui furt literar, artistic sau ştiinţific.

DEX defineşte alstfel plagiatul: „Acţiunea de a plagia; plagiere. Operă literară, artistică sau ştiinţifică a altcuiva, însuşită (integral sau parţial) şi prezentată drept creaţie personală” (http://dexonline.ro/definitie/plagiat).

  • Tipuri de plagiat:
  1. Preluare integrală – Autorul prezintă pasaje întregi dintr-o altă operă, cuvânt cu cuvânt, ca şi cum aceasta ar fi creaţia sa proprie.
  2. Copiere parţială – Autorul copiază părţi semnificative dintr-o operă şi le prezintă ca şi cum ar fi creaţia sa proprie.
  3. Copiere amestecată – Autorul copiază paragrafe sau fraze amestecate, din diferite opere, fără indicarea surselor, pentru a se pierde urma surselor originale.
  4. Copierea deghizată – Autorul preia linia de argumentare, exemplele şi alte elemente de conţinut ale sursei, dar modifică unele expresii, ordinea paragrafelor sau alte elemente pentru a face mai dificilă identificarea sursei.
  5. Copierea prin repovestire – Autorul repovesteşte opera, fără a prelua cuvânt cu cuvânt conţinutul, re-traducând prin sinonime sau formulări analoge conţinutul acesteia.
  6. Auto-plagierea – Autorul preia integral sau masiv dintr-o lucrare proprie,  anterioară, publicată în format carte sau articol (format clasic sau digital).
  7. Menţionarea incompletă – Autorul menţioneaza numele sursei, dar nu include informaţiile specifice (titlu de lucrare, an, editură, oraş, pagină); în felul acesta corectitudinea preluării nu poate fi verificată şi se ascund pasaje preluate integral anterior sau posterior primei menţionări.
  8. Menţionarea incorectă – Autorul oferă informaţii inexacte referitoare la sursa citată, făcând imposibilă identificarea şi verificarea ei.
  9. Citarea mascată – Autorul citează corect sursa între ghilimele, dar apoi preia paragrafe întregi din sursă fără a mai pune ghilimele. Deşi atribuie un pasaj din textul său sursei, el maschează faptul că a preluat, fără referire, alte pasaje din aceiaşi sursă.
  10. Colajul – Autorul citează corect sursele, dar întregul text nu este altceva decât un colaj din diferite surse, fără nicio contribuţie personală a autorului.

Pot fi reproduse exact texte din diverse lucrări, inclusiv cele traduse de autor sau preluate de pe Internet, fără a fi considerate plagiat, dacă sunt scrise între ghilimele şi deţin referinţa precisă a sursei. Reformularea în cuvinte proprii a textelor care aparţin altor autori sau rezumarea ideilor acestora fără identificarea surselor care le-au generat este considerat plagiat.

PROCEDURĂ PRIVIND RECENZAREA

Materialele primite pentru publicare de la autori din ţară şi din străinătate sunt supuse procedurii de recenzare. Scopul acestei proceduri este să ajute autorii să îşi îmbunătăţească manuscrisele cu ajutorul unor comentarii constructive, urmărindu-se fondul ştiinţific, noutăţile, claritatea în exprimare, citarea corectă a referinţelor bibliografice etc. a acestora.

  • Paşii în derularea procedurii de recenzare-publicare

1. la primirea manuscrisului, autorul va primi un scurt e-mail de confirmare. După o scurtă evaluare privind normele generale de redactare (în cazul unor erori grave materialul este respins cu avizul redactorului-şef), secretarul de redacţie va centraliza în cel mai scurt timp materialele primite, grupându-le pe domenii (biblic, istoric, sistematic, practic);

2. redactorul-şef constituie şi convocă colectivul de recenzare, dintre membrii Consiliului ştiinţific;

3. fără a face cunoscut autorul, secretarul de redacţie distribuie membrilor colectivului de recenzare materialele primite, în vederea recenzării acestora şi având grijă ca fiecare material să fie recenzat cel puţin de doi specialişti în domeniu. În unele situaţii redacţia AR poate solicita părerea ştiinţifică şi a altor specialişti din ţară şi străinătate. Aceştia îşi vor exprima opiniile, în scris, în cel mult 60 de zile;

4. redactorul-şef, împreună cu secretarul de redacţie şi redactorii analizează opiniile recenzorilor, hotărând ordinea publicării;

5. în cazul în care un studiu a primit avizul de publicare, cel puţin două dintre comentariile recenzorilor vor fi transmise autorului în vederea îndreptării în sensul propus; AR încurajează un dialog continuu şi constructiv între colegiul de redacţie şi autori până când studiul atinge o formă finală, publicabilă.

6. materialele care nu au acordul recenzorilor, rămân în baza de date a revistei, purtându-se corespondenţă cu autorii lor; în cazul îndreptării lor conform sugestiilor recenzorilor, ele vor putea fi publicate în numerele succesive ale AR.

După imprimare, autorul are dreptul să solicite şi să primească cel puţin un exemplar din numărul revistei în care a fost publicat studiul său.

  • REDACTOR-ȘEF

Domin ADAM

  • SECRETAR DE REDACȚIE

Alin ALBU

  • ADRESĂ DE EXPEDIȚIE

Toate materialele fi trimise în format electronic la una din următoarele adresele: 

  • REDACȚIA REVISTEI „ALTARUL REÎNTREGIRII”

Facultatea de Teologie Ortodoxă
Bd. “1 Decembrie 1918”, Nr. 13;
510207, Alba Iulia (AB);
România