Rezumat: Anaforaua Sfântului Vasile cel Mare este unul dintre cele mai importante texte liturgice ale creştinismului, nu numai din cauza răspândirii sale în toate tradiţiile liturgice, ceea ce face ca această Liturghie să fie cunoscută în patru versiuni diferite, dar şi datorită frumuseţii sale şi a conţinutului teologic profund. În multe feluri, Anaforaua Sfântului Vasile cel Mare este o cheie pentru înţelegerea dezvoltării textelor liturgice, deoarece studiul tuturor manuscriselor acestei liturghii poate arăta evoluţia şi modificările anaforalei care au avut loc până în secolul al IV-lea. Deşi nu a putut fi numită un exemplu „arhetipal” al liturghiei creştine timpurii în toate locurile, Anaforaua Sfântului Vasile cel Mare este paradigmatică pentru liturghiile care în cele din urmă au câştigat o importanţă exclusivă între Bisericile Ortodoxe Răsăritene. Anaforalele basiliene sunt bine reprezentate de dovezi textuale ample, care pot fi grupate cu precizie în patru regiuni geografice: Egipt, Siria, Armenia, şi Bizanţ. Aşadar, se pot distinge patru versiuni diferite ale anaforalei Sf. Vasile: versiunea bizantină, egipteană, siriacă şi armeană. Existenţa a patru versiuni a permis liturgicii moderne comparative dovedirea paternităţii lor basiliene, prin utilizarea versiunii electronice a bazei de date Thesaurus Linguae Graecae, în scopul identificării pasajelor şi expresiilor comune între operele basiliene şi Liturghiile atribuite Sfântului Vasile. Rezultatele sunt uimitoare: terminologia şi vocabularul sunt aceleaşi, iar concluzia generală este că acest mare episcop nu este autorul unui text euharistic nou, ci re-creatorul celui existent în Cezareea în timpul său. El a îmbunătăţit această Liturghie cu texte biblice şi completări dogmatice, în scopul de a proteja credinţa ortodoxă din metropola lui.
Cuvinte cheie: Sfântul Vasile, text euharistic, Anafora, Liturghie, paternitate, evoluţia Liturghiei, Thesaurus Linguae Graecae, Cesareea.
Altarul Reîntregirii, Nr. 1/2009, pp. 25-61 [Buy full text on CEEOL database]
