Rezumat: Data apariţiei economului în Biserică nu poate fi stabilită cu exactitate. Prezenţă sporadică în secolul al IV-lea, instituţia economului va cunoaşte o răspândire tot mai mare, ajungând ca la sinodul de la Calcedon să fie impusă ca obligatorie în toate eparhiile. Astfel că, Părinţii de la Calcedon stabileau că administrarea bunurilor temporale ale Bisericii trebuia făcută de către o persoană, numită econom, ales din rândul propriului cler, desfăşurându-şi activitatea în concordanţă cu deciziile episcopului şi cu consensul colegiului prezbiteral. Neinstituirea economului în timp oportun dădea dreptul autorităţii bisericeşti superioare – respectiv patriarhului pentru mitropolie şi mitropolitului pentru episcopie – să intervină şi să-şi exercite dreptul de devoluţie, numind econom în unităţile administrative lor subordonate.
Cuvinte cheie: econom, bunuri bisericeşti, unităţi administrative, drept de devoluţie
Altarul Reîntregirii, Nr. 3/2009, pp. 157-172 [Read full text on CEEOL database]
