Dorin Opriş, Valorile creştine şi începuturile pedagogei moderne

Rezumat: Valorile creştine şi începuturile pedagogiei moderne. Fenomenul educaţional reprezintă un aspect legat structural de persoana umană, prin implicaţiile majore pe care le are asupra dezvoltării personalităţii, iar prin aceasta în plan individual şi social. Cercetările istorice dovedesc faptul că preocupările educaţionale au început odată cu existenţa umană. Cercetările teologice completează descoperirile istorice şi adaugă faptul că în perioada post-edenică preocupările educaţionale s-au adresat aproape exclusiv unor aspecte legate nemijlocit de viaţa cotidiană: muncă, familie, comunitate. Educaţia preponderent morală realizată până în perioada biblică veche avea drept fundament un set de valori religioase elementare, numite  care au determinat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte rezultatele educaţiei desfăşurată la popoare cu diferite credinţe religioase.
Odată cu primirea Legii, evreii au început să dezvolte un sistem educaţional complet nou în ceea ce priveşte obiectivele şi conţinutul, deprinse sau formulate pe baza Decalogului. Apariţia creştinismului, pentru care educaţia reprezintă o poruncă divină, a adus subordonarea demersurilor educaţionale faţă de valorile religioase, demers înţeles de educatorii creştini ca o şansă unică de a avea certitudinea corectitudinii finalităţilor şi conţinutului învăţării.
Perioada renascentistă şi apoi mişcarea de reformă religioasă au adus un plus de reocupări pentru educaţia copiilor, care au condus la dezvoltarea ştiinţelor educaţiei, între care psihologia copilului şi mai ales pedagogia.