Rezumat: Studiul de faţă tratează despre relaţie dintre doi reprezentanţi de marcă ai istoriei religiilor din secolul XX, Rafaelle Pettazzoni şi Mircea Eliade, concentrându-se asupra corespondenţei lor, cu tot dinamismul ei şi modul în care cei doi s-au influenţat reciproc. Ucenicia lui Eliade, Eliade fiind mai tânăr decât savantul italian, va deveni, încetul cu încetul, o relaţie de respect reciproc, specifică marilor spirite. Studiul acordă de asemenea atenţie distincţiei metodologice şi diferitelor modalităţi urmărite în ilustrarea manifestării fenomenului religios.
Cuvinte cheie: Istoria Religiilor, fenomenologia religiilor, corespondenţă, ucenicie, aspecte metodologice
Altarul Reîntregirii, Nr. 2/2009, pp. 181-201 [Read full text on CEEOL database]
