Rezumat: Studiul de faţă abordează tema pazei minţii, aşa cum a fost ea înţeleasă de Sfinţii Părinţi. Având în vedere că acest proces nu reprezintă nici pe departe o simplă operaţie intelectual-cognitivă, ci o implicare integrală a omului, deci atât a minţii, cât şi a trupului acestuia, am tratat subiectul în două capitole distincte: paza simţurilor sau „asceza minţii” şi paza minţii în special, propriu-zisă. În cel dintâi am reliefat importanţa ascezei în procesul de purificare a minţii. Mintea este legată într-un mod nevăzut de trup şi de simţurile acestuia, între ele existând o reciprocitate evidentă. Asceza trupului şi paza minţii se influenţează profund una pe cealaltă, căci cea dintâi, curăţind trupul material, curăţeşte şi mintea imaterială, după cum cea de a doua, înnobilând mintea, spiritualizează şi simţurile materiale. În capitolul al doilea am expus paza minţii propriu-zisă, dezvoltând aici trei subcapitole, fiecare componentă reprezentând trepte şi modalităţi de păzire a minţii. Întâi, am tratat despre isihie, trezvie şi discernământ, care se constituie în calitate de premise ale pazei minţii, apoi despre lupta propriu-zisă cu gândurile rele, care presupune din partea nevoitorului abordarea uneia din cele două metode: metoda antirrhésis, a „respingerii cu argument”, practicată doar de cei înaintaţi duhovniceşte şi metoda uzuală, a celor începători, a respingerii gândului rău fără nici un dialog, de la începutul apariţiei acestuia în minte. În fine, cel de-al treilea subcapitol tratează despre rugăciune în general şi despre „rugăciunea lui Iisus” în particular, ca mijlocul cel mai eficient de păzire a minţii în lupta cu gândurile rele. Rugăciunea este de fapt elementul central al pazei minţii, fără de care tot efortul ascetic se transformă într-un proces intelectual insuficient. Cu toate acestea, chiar postulând prevalenţa rugăciunii, nu trebuie omisă precizarea că aceste împărţiri nu sunt decât relative, atât rugăciunea, cât şi lupta cu gândurile, trezvia, isihia şi discernământul constituind de fapt, toate la un loc, „punctul central” al pazei minţii. Aşadar, esenţa pazei minţii le cuprinde pe toate, presupunând, e drept, mai ales exerciţiul rugăciunii, ca mijlocul cel mai eficient de respingere a gândurilor rele şi de păzire a minţii.
Cuvinte cheie: paza minţii, Părinţi filocalici, asceză, isihie, trezvie, discernământ, simţuri, gânduri, metoda antirrhésis, „rugăciunea lui Iisus”.
Altarul Reîntregirii, Nr. 2/2009, pp. 223-256 [Read full text on CEEOL database]
