Rezumat: Sfântul Ioan Botezătorul este o figură cheie în istoria mântuirii, reprezentând un moment culminant al acesteia.
Fiecare chemare sau vocaţie este definită în relaţie cu planul lui Dumnezeu şi constituie colaborarea subiectului uman la îndeplinirea acestui plan. Astfel, fiecare vocaţie are o semnificaţie istorică, are ceva unic, care indică o datorie personală. În momente istorice precise, Dumnezeu a chemat oameni care au inaugurat noi timpuri şi epoci; în acest caz, chemarea sau vocaţia are un caracter exemplar. Este ceea ce s-a întâmplat în cazul chemării lui Avraam – omul pe care Dumnezeu l-a chemat din lumea păgână să întemeieze un nou popor. A fost, de asemenea, cazul lui Moise – omul căruia Dumnezeu i s-a descoperit în Rugul Aprins sub un nume nou – moment care a marcat o nouă etapă în revelaţia divină.
Sfântul Ioan Botezătorul face parte din aceeaşi categorie. Şi nu numai că se aşează în acest şir neîntrerupt de „chemaţi”, dar el este şi cel cu acest şir culminează şi cel în care acest şir atinge împlinirea. În persoana lui sunt recapitulate toate etapele timpului pregătirii, al făgăduinţelor, care au fost marcate de succesiunea vocaţiei patriarhilor şi a profeţilor biblici. El e ultimul, după cuvântul lui Hristos: „Toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan” (Matei 11: 13). Într-adevăr, din acel moment, a început o lume nouă care e împlinirea însăşi a ceea ce toţi profeţii până la Ioan şi el însuşi au vestit: venirea Slavei divine între oameni, întruparea Cuvântului lui Dumnezeu. Şi astfel, „glasul” a vestit „Cuvântul” spunând: „Iată, Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1: 36).
Cuvinte cheie: Ioan Botezătorul, Qumran, esenieni, Sfântul Luca, manuscrisele de la Marea Moartă, Templul din Ierusalim, chemare, Evanghelii sinoptice
Altarul Reîntregirii No. 1/2011, p. 229 [read full text on CEEOL database]
