Rezumat: Aspecte liturgice din cuprinsul Vicariatului Ortodox Alba Iulia (1940 – 1945): cazul parohiei „Buna Vestire” din Alba Iulia. În timpul celui de-al doilea război mondial, programul serviciilor religioase din biserica centrală „Buna Vestire” din Alba Iulia a devenit un adevărat program de catedrală, de o ţinută excepţională, cu slujbe arhiereşti, cu servicii religioase solemne, ocazionate de diverse momente festive, cu oficiere zilnică de slujbe, cu programări de predici, cu participarea corului, cu practică liturgică pentru elevii Şcolii de Cântăreţi etc. Această dimensiune liturgică aparte, neîntâlnită nicăieri altundeva în cuprinsul Vicariatului – nici măcar la Catedrala Încoronării –, era într-o anumită măsură expresia preocupării protopopului Alexandru Baba, un slujitor pasionat, dar mai ales rezultatul unei conjuncturi sui-generis: biserica centrală, unde slujea protopopul albaiulian, devenise în aceşti ani biserică vicarială (era numită în unele documente chiar „catedrală vicarială”, deşi biserica, prin aspect şi proporţii, nu justifica această pretenţie), iar clericii din aparatul administrativ al Vicariatului slujeau aici. Se adaugă faptul că preoţii profesori şi elevii Şcolii de Cântăreţi făceau practica liturgică aici, iar elevele Liceului de fete din oraş frecventau aceeaşi biserică. De asemenea, aici se găsea cel mai bun cor din întreg Vicariatul Ortodox Alba Iulia, care era condus de dirijori cu aptitudini muzicale speciale, unii posedând chiar studii de specialitate (Conservator).