Rezumat: Prin lucrările sale, J.A. Comenius oferă o nouă teorie asupra educaţiei, care a devenit apoi coloana de susţinere a dezvoltării Pedagogiei. În opera sa, profund marcată de creştinism, el consideră educaţia între lucrurile cele mai semnificative pe care omul le poate realiza pe parcursul vieţii. Teoria sa asupra educaţiei este una extrem de complexă, în care se întâlnesc influenţe ale diferitelor curente religioase şi sociale ale vremii: valorizarea omului; deplina libertate de gândire şi acţiune, adoptată de la umanismul Renaşterii; relaţia directă a omului cu divinul, înţeleasă sub influenţa doctrinei protestante; realismul şi raţionalismul modern; concepţia filosofică empiristă. Sistemul pedagogic al lui Comenius nu a apărut întâmplător, el fiind legat structural de doctrina biblică asupra omului căzut în păcat şi de necesitatea restaurării persoanei umane, printr-un demers care include în mod necesar educaţia religioasă, la care a aderat pedagogul ceh. O analiză a operei lui Comenius care porneşte de la profunda trăire religioasă a autorului acesteia, conduce, fără îndoială, la concluzia că acesta a avut în vedere adaptarea modelului educaţional biblic la realităţile timpului său.
Cuvinte cheie: J.A. Comenius, teoria educaţiei, pedagogie, doctrină biblică, educaţie religioasă.
Altarul Reîntregirii, Nr. 1/2009, pp. 87-110 [Buy full text on CEEOL database]
