Rezumat: Fără putinţă de tăgadă, figura şi numele patriarhului Fotie au fost şi continuă să rămână unele dintre cele mai controversate din întreaga istorie bisericească. În timp ce în Biserica Romano-Catolică a fost considerat secole de-a rândul drept un intrus şi ambiţios, un om lipsit de scrupule şi scelerat, cauzator al schismei care pe nedrept îi poartă numele, în Biserica Ortodoxă este cinstit şi venerat ca sfânt, văzându-se în el o personalitate asemenea Sfinţilor Apostoli, dar, totodată, şi un mare învăţător al Bisericii Creştine. Scopul acestui studiu este acela de a reliefa coordonatele de bază ale vieţii şi operei sale pe baza analizei informaţiilor oferite atât de opere deja consacrate, precum cele ale lui Hergenröther şi Dvornik, cât şi de studii şi articole din diferite dicţionare ori publicaţii cu caracter teologic care au avut în vedere acest subiect. Născut în Constantinopol, cândva între anii 810-820, într-o familie nobiliară descendentă din dinastia macedoneană şi care a avut de pătimit în timpul persecuţiei iconoclaste din timpul împăraţilor Leon al V-lea (813-820) şi Teofil (829-842), Fotie era fiul lui Serghie, un înalt funcţionar imperial, şi al Irinei, rudă a patriarhului Tarasie. În vârstă de numai douăzeci de ani, Fotie a intrat ca profesor de filosofie la universitatea imperială din Constantinopol. Educaţia şi cultura sa cuprinzătoare i-au permis să predea nu numai filosofie, ci şi logică, dialectică, matematică, teologie etc., determinând numirea sa în funcţia de secretar imperial, iar mai apoi în cea de prim-ministru şi ambasador al împăratului în Orient.
Cuvinte cheie: Fotie, Constantinopol, schismă, patriarh, mănăstire.
Altarul Reîntregirii, Nr. 1/2009, pp. 62-86 [Buy full text on CEEOL database]
