Rezumat: În Biserica primară, scopul principal al Postului Mare era pregătirea catehumenilor pentru Botezul care, în acea vreme, era săvârşit în timpul slujbei pascale. Dar chiar şi când Biserica botează rareori adulţi şi instituţia catehumenatului a dispărut, sensul fundamental al Botezului rămâne acelaşi. Pentru că, deşi suntem botezaţi, noi pierdem şi trădăm în mod constant ceea ce am primit la Botez. Ca urmare, Paştele este întoarcerea noastră, în fiecare an, la propriul nostru Botez, în timp ce Postul Mare este pregătirea noastră pentru această întoarcere, este efortul încet şi susţinut de a împlini propria noastră trecere sau „pasha” în noua viaţă în Hristos. Dacă slujbele Postului Mare îşi păstrează până astăzi caracterul catehetic şi baptismal, aceasta nu este o rămăşiţă „arheologică” a trecutului, ci ceva valid şi esenţial pentru noi. În fiecare an, Postul Mare şi Paştele reprezintă redescoperirea de către noi a ceea ce am fost făcuţi prin moartea şi învierea noastră baptismală.
Cuvinte cheie: Postul Mare, Botez, Paşti, Înviere, Biserică
Altarul Reîntregirii No. 1/2011, p. 29 [read full text on CEEOL database]
